Regina Rosie - Philippa Gregory

          Regina rosie (2010) este al doilea volum, dupa Regina Alba,  din ciclul dedicat Razboiului celor doua roze. Actiunea este povestita din perspectiva Casei de Lancaster, mai precis din perspectiva lui Lady Margaret Beaufort, figura emblematica pentru istoria Angliei, femeia a carei ambitie a dus la formarea dinastiei Tudor.


       Romanul prezinta transformarea sa uluitoare dintr-o fetita inocenta de noua ani, care isi dorea sa ajunga la manastire, dar care a fost silita sa se supuna dorintelor mamei sale si sa sa incheie o casatorie fara iubire, intr-o femeie abila si hotarata care este in stare de orice pentru a-si vedea scopul atins. Romanul este presarat cu intrigi, uneltiri, minciuni, tradari, rasturnari de situatie. Nimic nu lipseste si Margaret nu se da in laturi de la nimic pentru a-si vedea unicul fiu pe tronul Angliei.
        La doar 12 ani se marita fortat cu Eduard Tudor, un barbat mai in varsta decat ea, cu care va avea un mariaj scurt, dar in urma caruia va ramane insarcinata cu Henry.
         Margaret face multe sacrificii pentru a-si atinge telul: isi ingropa doi sotii (ambii au fost alesi de mama sa), iar a treia casnicie si-o alege singura si cauta un sot siret, care s-o ajute sa-si puna fiul pe tron.Pentru acest lucru va plati insa un pret extrem de mare: a calca peste principiile ei de femeie evlavioasa, va ordona moartea a doi printi care ar fi putut urca pe tron, va renunta la iubirea pentru Jasper (cumnatul si barbatul care ii creste copilul. Tot ce face pune in seama lui Dumnezeu si afirma ca voia ei este voia lui Dumnezeu. 
          Modul in care este conturata imi aduce aminte de Henric din Surorile Boleyn.
          Cartea poate fi cumparata de aici.

           „-Nu va vrea sa ma intalneasca mai intai?
           -De ce sa vrea?
           -Ca sa vada daca ma place...
           Mama clatina din cap.
           -Nu pe tine te vor, ci pe fiul pe care-l vei naste,
           -Dar am numai noua ani!
           -El poate astepta pana faci doisprezece.


           -Atunci ma voi casatori?
           -Fireste, raspunde ea cu aerul ca sunt proasta daca intreb asa ceva.
           -Si el cati ani va avea?
           -Douazeci si cinci.”

          „-Aveti porunca sa salvati pruncul, daca trebuie sa alegeti. Mai cu seama daca e baiat.
          Ma infurie atat de tare gandul ca Jasper i-a poruncit chiar guvernantei mele sa le zica moaselor ca, daca sunt nevoite sa aeaga intre viata mea si cea a nepotului sau trebuie sa ma lase sa mor, incat scuip pe podea.
          -E lucrul cel mai cuminte, incredinteaza Nan. Dar mi se pare crud fata de mica domnita...
          -E porunca mamei sale, spune guvernanata.
          -Biata fetita! Biata, biata fetita! murmura Nan.
           La inceput ma gandesc ca vorbeste despre copil - poate ca, la urma urmei, e fata. Insa apoi imi dau seama ca vorbeste despre mine, o copila de treispreze ani a carei mama a spus ca poate fi lasata sa moara, daca se naste un fiu si un mostenitor.”

           „-Doar pentru ca sunt fata, nu m-ai iubit, iar el n-a asteptat sa-mi vada prima zi de nastere?
           -Pentru ca esti fata, fireste ca nu. Pentru ca esti fata, puteai sa fii doar puntea spre varsta urmatoare; puteai sa fii doar acela prin care familia noastra capata un baiat.
           -Inteleg. Inteleg. Am noroc ca ma pretuieste Dumnezeu, de vreme ce tu nu ma pretuiesti, iar tata nu m-a pretuit.”

           „-Pruncul trebuie salvat intotdeauna inaintea mamei. Acesta e sfatul Sfintei Biserici, stii doar. Eu n-am facut decat sa le amintesc femeilor care le e datoria. Nu-i nevoie sa iei totul ca pe o jignire, Margaret! Preschimbi totul in nenorocirea ta.
             -Cred ca chiar e nonorocirea mea, daca le spui moaselor sa ma lase sa mor!"


           „-Ti-a spus de ce trebuie sa merg la Newport? Fiindca pe mine nu-si da osteneala sa ma lamureasca.
          -Te vei casatori din nou, sora mea. Te vei amrita cu fiul ducelui de Buckingham de indata ce ti se sfarseste anul de doliu. Dar contractul de casatorie si logodna trebuie sa fie incheiate acum. Te vei casatori cu fiul ducelui: sir Henry Stafford."

           „O boccea - mutata dintr-un loc in altul, incredintata cand unui proprietar, cand altuia, desfacuta si legata dupa voie - doar asta sunt. Un pantec care sa poarte si sa nasca fii pentru un nobil sau altul: nici macar nu conteaza care"

          „ As vrea ca ea sa ma stranga la piept, sa ma imbratiseze si sa-mi spuna ca i-a fost dor de mine, insa asta ar inseman sa-mi doresc o altfel de mama, iar atunci as fi si eu o altfel de fata. Dar ea ma priveste cu o incuviintare plina de raceala, apoi se rasuceste pe calcaie cand usa se deschide si iese ducele.

            „-Jasper s-ar fi pregatit de asediu! spun cu amaraciune. Jasper ar fi aparat ce-i al lui. Mai degraba ar fi murit decat sa-i cedeze castelul unuia ca Herbert. Nu s-ar fi predat ca o femeie! Ar fi luptat! Herbert e un tradator si nu-l las sa intre in castelul lui Jasper!
           -Margaret, vezi si singura ce ar fi facut Jasper. Vezi si singura ce alegere a facut. Si-a dat seama ca batalia e pierduta si a aparasit castelul, l-a parasit pe fiul tau si te-a parasit si pe tine. Te-a parasit fara sa se uite o data in urma. Ti-a spus ca nu-i plac despartirile lungi si a fugit ca sa se puna la adapost, departe. M-a instiintat chiar el ca se asteapta ca Herbert sa vina si sa ia in stapanire Pembroke si ca se asteapta sa i-l cedam. Mi-a zis ca s-ar bucura daca am ramane ca sa-i predam lui Herbert castelul si sa ne incredintam ca servitorii sunt in siguranta. Un asediu sau ceva asemanator ar insemna sa ne irosim viata degeaba. Orice altceva inseamna ca am fi putut la fel de bine sa fugin, cum a facut el. Batalia e pierduta: a fost pireduta la Townton, iar Jasper stia asta si a fugit.
           -N-a fugit! spun cu infocare.
           -Nu e aici acum, nu-i asa? imi atrage luarea-aminte sotul meu.”

           „-Voi cerceta casa in cautare de scrisori si documente, spune omul. Intelegeti si acest lucru?
In odaile mele nu exista nimic care sa poata arunca vreo vina asupra noastra. Ard orice document periculos de indata ce-l citesc si nu pastrez niciodata o copie a scrisorilor pe care le trimit. Toata munca mea pentru Henry e intre Dumnezeu si mine.

           „-Cred ca Jasper Tudor s-ar bucura sa vina acasa impreuna cu Henry, spun prevazatoare.
           -Poate sa vina acasa la butucul calaului, raspunde fara inconjur sotul meu. Tudor a ales tabara nepotrivita, s-a agatat de ea la victorie si s-a tinut de ea pana la infrangere. Ar fi trebuit sa ceara sa fie iertat dupa Tewkensbury, cumn au facut toti, dar s-a incapatanat ca un ponei galic. Nu-mi voi folosi nici un stop de inraurire ca sa-l repun in drepturi si nici tu n-o vei face. De altminteri, cred ca ai pentru el o afectiune pe care n-o impartasesc si nici n-o admir la tine.
           Ma uit la el cu totul uluita.
           -E cumnatul meu!
           -Imi dau seama. Asta nu face decat sa inrautateasca lucrurile.
           -Doar nu te gandesti ca am fost indragostita de el in toti anii in care a lipsit?!
           -Nu vreau sa ma gandesc la nimic, raspunde el cu raceala. Nu vreau sa ma gandesc. Nu vreau sa te gandesti nici tu. Nu vreau sa se gandeasca nici el si mai ales nu vreau ca regele si barfitoarea aia de nevasta-sa sa se gandeasca. Asa ca Jasper poate sa ramana acolo unde e, nu vom face nimic pentru el, iar tu nu vei mai avea de ce sa-i scrii. Nu mai ai nici macar de ce sa te gandesti la el. Poate fi mort pentru noi.
           -Doar n-ai indoieli cu privire la onoarea mea!
           -Nu, nu vreau sa ma gandesc nici la onoarea ta, repeta el."

           „Pe mine ma calauzeste Dumnezeu! ma impotrivesc.
          -Da, pentru ca crezi ca Dumnezeu vrea ca fiul tau sa fie regele Angliei. Nu cred ca Dumnezeu te-a sfatuit vreodata altfel. Auzi doar ceea ce vrei. El iti porunceste numai ceea ce se potriveste cu dorintele tale.
Ma clatin de parca m-ar fi lovit.
           -Cum indraznesti? Mi-am trait viata slujindu-L!
           -Iti spune mereu sa lupti pentru putere si avutie. Esti pe deplin incredintata ca nu echiar glasul tau cel pe care il auzi vorbindu-ti peste cutremurem vijelii si foc?"

           „-Da, raspuns incet. S-a infaptuit. S-a isparavit! Baietii sunt morti.
           -Ai vazut trupurile?
           -Nu, fireste ca nu! raspusnd uluita.
           -Si atunci de unde stii ca sunt morti?
           -Ducele si cu mine am cazut la intelege ca lucrul trebuie infaptuit, iar omul a venit la mine intr-o seara tarziu si mi-a spus ca s-a infaptuit.
           -Oamenii lui Buckingham, ii amintesc. Nu ai mei.
           -La ordinele tale si cu trei martori! Unde sunt lesurile?
           -Ascunse sub o scara din Turn. Cand Henry va fi recunoscut drept rege, va putea sa le descopere acolo si sa spuna ca baietii au fost omorati de Richard. Va putea sa tina o slujba, sa le faca o inmormantare.
          -Si de unde stii ca Buckingham nu te-a pacalit? De unde stii ca nu i-a scos de-acolo si ca nu sunt vii pe undeva?
          -De ce sa faca asa ceva? Are de castigat tot atat de mult de pe urma mortii lor ca si noi. Tu insuti ai spus-o! Si in cel mai rau caz, daca m-a pacalit si baietii sunt vii in Turn, poate sa-i omoare cineva mai tarziu.
          -Vad ca ai foarte mare incredere in aliatii tai, raspunde cu grosolanie sotul meu. Ai grija sa ramai cu mainile curate. Dar daca nu aplici chiar tu lovitura, nu stii daca si-a nimerit tinta. Nadajduiesc doar ca ai facut treaba bine. Fiul tau nu va fi niciodata in siguranta pe tron daca exista ascuns pe undeva vreun prin de York. Isi va petrece viata uitandu-se peste umar. Va exista mereu un rege rival care-l va pandi din Bretania, intocmai cum l-a pandit el pe Edward. Intocmai cum il tortureaza el acum pe Richard. Scumpul tau fiu va fi chinuit de frica de un rival, intocmai cum il chinuie el acum pe Richard.Tudor nu va avea nici o clipa de liniste. Daca ai dat gres cu asta, i-ai harazit fiului tau sa fie chinuit de un spirit neimpacat si coroana nu-i va sta niciodata neclintita pe cap.
          -Fac voia Domnului! spun cu patima. Si lucrul a fost infaptuit."

          „Povestea are o intensitate si un suspans care, imbinate cu cercetarea istorica minutioasa tipica romanelor Philippei Gregory, readuc la viata secolul al XV-lea... Regina rosie este o evocare vie si captivanta a unei perioade framantate.” (Daily Express)   

           „Impletirea fireasca si pe deplin credibila dintre personal si istoric este fara indoiala motivul pentru care o citim de la bun inceput pe Philippa Gregory. Dar coloana vertebrala a acestei carti este manipularea personajului central, modul in care scriitoarea il conduce de la ipostaza de eroina la cea de anti-eroina, mentinindu-l la fel de incitant pe parcusul intregului roman.” (The Times)

          Nu a reusit sa intreaca Surorile Boleyn, dar cu siguranta merita citita!


Am mai citit de  Philippa Gregory despre dinastia Tudorilor: Imblanzirea reginei,  Printesa statornica,  Mostenirea BoleynSurorile Boleyn, Blestemul regelui, razboiul Rozelor: Doamna apelor, Regina Alba si o carte romantica: Copilul zanelor.

Comentarii

  1. Lady Margaret Beaufort mi se pare cea mai nesuferită dintre reginele Philippei Gregory. Asta se vede mai ales în Prințesa albă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa am inteles si eu, dar nu am citit-o inca.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Iubirile croitoresei - María Dueñas

Parasoftin - Sosete exfoliante