La cumparaturi cu sora mea - Sophie Kinsella

              Daca pana cum am povestit despre carti istorice sau mai cunoscute, astazi vorbim despre o carte care se incadreaza in stilul chic. Mai precis despre La cumparaturi cu sora mea de Sophie Kinsella. Cea mai cunoscuta carte a ei este: Ma dau in vant dupa cumparaturi (Confession of a shopaholic) pe care am mentionatat-o aici.


             Sophie Kinsella a studiat stiintele politice, filozofia si economia la Oxford. A lucrat ca ziarista specializata pe probleme financiare. Romanele care o au drept personaj principal pe Rebecca Bloomwood, o shopaholica inraita, au cunoscut un succes imens si au fost traduse in peste treizeci de limbi. 

               In acest roman Bechy este maritata cu Luke si sunt in luna de miere. La intoarcere descopera ca are o sora mai mare decat ea cu doi ani. Nu a mai fost atat de fericita de cand si-a cumparat o geanta  in editie limitata, pentru care se fac liste de asteptare, prin interventia unui mafiot. 

             Planurile ei de a colinda magazinele cu sora ei sunt insa date peste cap. Jessica uraste cumparaturile, duce o viata simpla, se bucura de lucruri luate gratis de la altii si are economii uriase in cont. Incercarile Rebeccai de a stabili o relatie cu Jessica se soldeaza cu un rezultat catastrofal.
            Daca cele doua surori se impaca sau nu va las pe voi sa descoperiti.            
           Cartea are o multime de pasaje amuzante si poate fi cumparata de aici sau in engleaza de aici.


             -Tu asa crezi, ca am venit aici doar ca sa dau iama prin magazine? Daca asa stau lucrurile, poftim!
               Imi iau geanta, scot din ea portofelul si il arunc spre el.
              -Becky, nu te prosti...
              -Ia-l! Nu vreau decat sa fac o plimbare lejera prin oras, atata tot!
              -Bine, atunci.
              Ridica din umeri si baga portofelul in buzunar. La naiba. N-am crezut ca o sa mi-l si ia.
             Oricum, nu conteaza, pentru ca mai am o carte de credit ascunsa in geanta, de care Luke habar n-are.
             -Bine, zic, incrucisandu-mi bratele. Tine-mi tu banii. Nici ca-mi pasa!
             -Sunt sigur ca vei supravietui, spune Luke. Cu ajutorul cartii de credit pe care o tii ascunsa in geanta.
             Ce face?
             De unde naiba stie de ea? Mi-a surpravegheat fiece miscare?
            Asta e motiv de divort, categoric.
            -Foarte bine, ia-o si pe-asta! zic furioasa, bagandu-mi mana in geanta. Ia-mi tot! Ia-mi si camasa de pe mine!
            Ii arunc cartea de credit.
            -Luke, poate ca tu iti inchipui ca ma cunosti. Dar nu ma cunosti deloc. Tot ce vreau e sa absorb cate cultura pot si, poate, sa investesc in vreun suvenir sau in vreun obiect de artizanat local.
            -Artizanat local? ma ingana Luke. Cand spui "artizanat local" te referi la "pantofi Versace"?
            Ia cartea de credit, se uita lung la ea, dupa care mi-o da inapoi.
            -Oricum, nu mai ai decat vreo cateva sute pe lire pe ea.
            -Poftim?
            -Si de unde ma rog stii tu asta? zic ultragiata. E cartea mea de credit personala!
            -Atunci nu mai ascunde extrasul de cont sub saltea."

            „Bag automat mana in poseta dupa portofel si ma opresc brusc. Normal. Nu am portofelul la mine. Si am atins limita maxima a cardului meu Visa platind pentru cureaua lui Luke... si nu am decat sapte euro bani gheata.
            Sivia imi urmareste ezitarea cu ochii mijiti.
            -Daca e vreo problema si nu puteti plati... incepe.
            -Nu am nici o problema si pot plati! ii raspund iritata. Am nevoie doar de ... o clipa.
           Silvia isi incruciseaza bratele sceptic in momentul in care imi duc din nou mana in geanta si scot o cutiuta de pudra "Sheer Finish" Bobi Brown.
           -Aveti un ciocan? zic. Sau ceva asa, mai greu.
           Silvia ma fixeaza de parca tocmai as fi innebunit sub ochii ei.
           -Orice, nu conteaza... Deodata, imi cad ochii pe un capsator de pe tejghea, care pare foarte solid. Il ridic si incep sa izbesc cu el cat pot de tare in cutiuta de fard.
           -Oddio! tipa Silvia.
           -E OK! spun, gafaind putin. Nu trebuie decat sa... poftim!
          Cutiuta s-a facut tandari. Scot victorioasa Mastercardul lipit de fundul ei. Cardul meu de Rezistenta impotriva conditiilor ostile, de Extrema urgenta. De asta chiar ca nu stie Luke. In afara de cazul in care are laser in loc de ochi."

                 „Asa ca a trebuit sa-i clarific faptul ca, atunci cand spun cultura italiana contemporana, ma refer la simboluri culturale ca Prada si Gucci - si, din licarul din ochii lui, am inteles ca, in fine, suntem pe aceeasi lungime de unda. Mi-a marcat pe harta o strada aflata intr-o zona numita Patrulaterul de Aur, care se pare ca e "plin de cultura" de genul pe care "era sigur ca il voi aprecia".

             „Se duce la rucsac, il deschide si scoate din el un pachet invelit in hartie imprimata cu cuvintele "La multi ani 1999!"
              Ce cool!
              -Mor dupa hartia de ambalaj kitsch! zic, admirand-o. Unde-ai gasit-o?
              -Am luat-o gratis, de la banca, spune Jess.
              -A, spun surprinsa. Aa... super!
              Rup  hartia si inauntrul ei gasesc o cutie de plastic, impartita in trei compartimente.
              -Uau! exclam in clipa in care o vad. Ce ma bucur! Multumesc mult de tot! E exact ce aveam nevoie!
              -Ce e? zice mama,. privind cu interes obiectul.
              Sincera sa fiu, n-am nici cea mai mica idee ce-ar putea sa fie.
              -E o cutie pentru mancare, ne explica Jess. Poti sa pui mancarea care-ti mai ramane de la masa ca sa nu se amestece. Orezul... mancarea gatita... orice. Nu stiu ce m-as face fara a mea.
              -Super! O sa-mi fie de mare folos. Ma uit ganditoare la cele trei compartimente ale cutiei. Cred c-o sa-mi pun balsamurile de buze in ea.
              -Balsamurile de buze? spune Jess, surprinsa.
              -Mereu le pierd! Tu nu? Pun capacul la cutie si o admir iar cateva momente. Apoi iau hartia in care a fost invelita si o fac ghemotoc.
              Jess are o grimasa, de parca tocmai ar fi calcat-o cineva pe picior.
              -Puteai s-o impaturesti, zice, iar eu ma uit la ea siderata.
              De ce naiba as impaturi un ambalaj folosit?
              Dar imediat imi trece prin cap ca asta e vreun obicei de-al ei mai ciudat, cu care va trebui sa ma obisnuiesc. Cine nu are micile lui damblale?
              -A! zic. Sigur ca da. Scuze.
              Desfac hartia facuta cocolos, o netesc bine cu mana, dupa care o impaturesc cu grija in patru.
              -Poftim. Cu un zambet larg pe fata, arunc hartia la cos. Hai sa mergem!"

             „-Nu-mi bat prea tare capul cu pantofii. Cine sta sa se uite la pantofi?
             Socul este atat de puternic, ca simt ca ma clatic pe picioare.
             Cine sta sa se uite la pantofi?
             A... da, m-am prins. Glumeste! Trebuie sa ma obisnuiesc cu genul ei de umor sec... Am mainile incarcate de sacose si Jess nu are nici macar o plasuta. Cred ca nu se distreaza prea tare."


            „Papetarie! Deci asta-i place. Evident! De ce naiba nu m-am gandit la asta pana acum? Studiaza... scrie tot timpul... asta trebuie sa fie marea ei pasiune!
            Magazinul e atat de ingust, ca nu sunt sigura ca am sa incap cu toate sacosele mele, asa ca astept afara pe trotuar, arzand de nerabdare. Oare ce si-o cumpara? Niste caiete dementiale? Sau niste felicitari facute de mana? Sau, cine stie, poate vreun stilou superb.
            Pe bune, jos palaria. Eu n-am remarcat in viata mea magazinul asta!
            -Ce ti-ai cumparat? o intreb surescitata in clipa in care iese, cu doua sacose grele. Arata-mi! Arata-mi!
            Jess ma priveste alb.
            -Nu mi-am cumparat nimic, zice.
            -Dar... ai sacose! Ce-i in ele?
            -N-ai vazut ce scrie in geam? Imi arata spre o carte postala din geam. Dau gratis plicuri folosite cu folie de protectie cu bule de aer.
            Deschide o sacosa si-mi arata un teanc de pungi de posta rapida jumulite si mai multe plicuri cu strat de protectie de plastic cu bule de aer, mototolite si jegosele. Ma chiorasc la ele si toata incantarea mi se evapora ca prin farmec.
            -Cred c-am economisit cel putin zece lire, adauga cu satisfactie. Nu stii cand iti trebuie.
            Am amutit.
            Cum sa fac sa ma entuziasmez sincer in fata catorva pungi de posta rapida si a unor plicuri cu bule de aer?
            -Aa... super! reusesc sa ingaim in cele din urma. Sunt absolut bestiale! Imi plac foarte mult... etichetele de pe ele. Deci... amandoua ne-am descurcat de minune! Hai sa mergem sa bem un cappuccino!"

Comentarii

  1. Nu am citit cartea dar de scriitoare am auzit. Aceasta carte nu prea ma tenteaza dar iti recomand "Poti sa tii un secret?" de aceeadi autoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit şi eu cartea. Este pe fb un grup la temă, Cărţi din colecţia CHIC, impresii de lectură. TE invit să aderi la grup - https://www.facebook.com/groups/138770029481592/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Parasoftin - Sosete exfoliante

produse terminate #3