Mostenirea Boleyn - Philippa Gregory

           „Am scris acest roman din trei perspective in incercarea de a aduce la viata trei tinere femei foarte diferite si eforturile lor de-a supravietui acelor vremuri primejdioase. Mostenirea Boleyn este romanul meu preferat, nu numai pentru ca e cel mai recent, ci pentru ca il gasesc plin de viata si de culoare. Sper ca si cititorii sa-l gaseasca la fel.” (Philippa Gregory, Yorkshire, 2006)


          Romanul etaleaza povestea celei de-a patra si de-a cincea sotie a lui Henry al VIII-lea, din perspectiva a trei femei: Anne de Cleves, micuta Katherine Howard, domnisoara de companie a precedentei regine si Jane Boleyn, cumnata lui Anne Boleyn.

           Anne, ducesa de Cleves, este singura sotie a lui Henric care a scapat cu viata (e drept ca si ultima lui sotie, Catherine Parr, a reusit, dar asta numai pentru ca regele era pe moarte. Henric daduse ordin sa fie arestata, dar s-a razgandit). Anne e desteapta, dar nepregatita pentru rolul de regina. Reuseste sa reziste toanelor regelui, dar dupa cum singura remarca tot ce-i mai ramane este libertatea:  Voi calari pe calul meu si voi merge unde-mi va dori inima. Ma voi inalta ca un soim. Imi voi trai propria viata si-mi voi trai placerile. Voi fi o femeie libera. Iar libertatea nu e putin lucru pentru o femeie.” 
            Katherinei Howard, o tanara trimisa la curtea regelui pentru a fi domnisoara de companie a reginei Anne ajunge spre suprinderea ei si a tuturor regina si  cea de-a cincea sotie a lui Henric. Kitty e prostuta, lacoma si naiva. Se indragosteste si comite adulter cu frumosul Thomas Culpepper. Odata cu aceasta informatie se afla si de relatia ei cu Frances Dereham. De aici si pana la executarea celor trei nu a mai fost decat un pas. Surprinzator pentru mine a fost ca Frances Dereham a fost torturat la moarte, desi el nu a mai avut vreo relatie intima cu sotia lui Henric dupa casatoria acestora. E drept ca destinul tragic al lor a purtat semnatura lui prin gura lui bogata.
            Jane Boleyn, femeia care si‑a trimis sotul, George Boleyn si cumnata, Anne Boleyn la esafod prin marturia ei si care devine prin siretenie si urzeli unealta distrugerii acestor doua regine efemere. Personal cred ca oricum cele doua verisoare ar fi fost ucise de Henric, poate doar cei care au fost acuzati de adulter cu Anne Boleyn ar fi scapat.

           Mostenirea Boleyn este un fel de continuare pentru Surorile Boleyn, a carei recenzie o gasiti aici. Regasim cateva personaje pe care le-am intalnit in celalalt: vicleana Jane Boleyn, ducele de Norfolk prin intrigile caruia nepoata lui, Katherine Howard, verisoara lui Anne Boleyn, reuseste sa devina regina Angliei in locul Annei de Cleves si evident Henric al VIII-lea, acum batran si bolnav, dar tot mai tiranic.

         Cartea poate fi cumparata de aici.
         Desi este fictiune, autoarea a pastrat mare pare din adevarul istoric si a oferit un motiv foarte plauzibil pentru respingerea Annei de Cleves de catre sotul ei. In orice moment, puteai fi acuzat de orice si omorat, fara sa ai parte de judecata si asta doar pentru ca regele nu mai avea nevoie de tine sau avea o toana. Asa a patit Thomas Cromwell, care a fost decapitat ca dar de nunta pentru ca aranjase casnicia anterioara a regelui. Din dorinta de a fi pe planul regelui, apareau martori falsi.
         Actiunea se desfasoara in ultimii anii ai regelui Henric al VIII-lea, intr-o atmosfera plina de intrigi, uneltiri, frica si neprevazut. Regele este elementul-cheie: el este insusi Dumnezeu, el isi schimba sotiile dupa bunul plac. Despre el, Anne de Cleves afirma in incheierea romanului: Asadar, a murit in sfarsit: sotul meu care m-a repudiat, omul care nu si-a respectat promisiunile tineretii, regele care a devenit tiran, eruditul care a devenit nebun, baiatul iubit care s-a transformat in monstru; moartea, care i-a fost aliata, partenera si i-a hranit viciile atat de multa vreme, a venit in sfarsit sa-l ia.

         Alternand cu maiestrie perspectivele narative si mizand pe naratiunea la persoana intai, Philippa Gregory creeaza personaje credibile, oferind cititorului o perspectiva inedita si incitanta asupra evenimentelor istorice. Philippa Gregory „reuseste cu succes sa transporte cititorul in acea epoca”. (Sunday Express)


            „Si atunci imi amintesc iarasi. Acel prim moment de la Rochester, cand a intrat umflandu-se in pene de vanitate si aratand ca un om de rand, singurul lucru neobisnuit fiind acela ca s-a apropiat de mine asa cum ar face un negustor beat. Dar nu era un batran beat dintr-un oras de provincie, era regele Angliei jucand cavalerului ratacitor, iar eu l-am umili in fata intregii curti si cred ca nu mi-o va ierta niciodata."

            „Mama ta se va ocupa de chestiunile privitoare la vesminte si la bunele maniere. Eu nu pot decat sa te conjur s-o asculti si sa nu te lasi indemnata la purtari care pot doar sa ne faca de rusine si sa te injoseasca pe tine. Inclinatia ta spre vanitate si purtari prost ingradite ne este bine cunoscuta tuturor, dar nadajduiam ca va ramane o taina de familie.
            Sar peste urmatoarele doua pagini, care nu sunt decat o lista cu ocaziile cand l-am dezamagit in trecut si cu avertismente inspaimantatoare ca un pas gresit la curtea englezeasca ar putea sa aiba cele mai grave urmari."

           „-O, Alteta! Daca ar fi sa dansez pentru voi, as uita cu totul miscarile. Ar trebui sa fiu indrumata la fiecare pas. Ar trebui sa ma conduceti acolo unde ati dori.
             -Frumoasa mea, stiu bine unde te-as conduce daca as putea! replica el.
             Nu zau? imi spun. Ca sa vezi, batran obraznic! Nu reusesti sa-i dai onorul sotiei tale, dar imi soptesti mie la ureche!"

          „Dumnezeu sa ne pazeasca pe vecie de furtuni ca aceea care s-a abatut asupra capetelor noastre in ziua cand Anne a gasit-o pe Jane Seymour foindu-se si chicotind pe genunchii regelui!
            -Cine era atunci amanta regelui? Cand regina Anne a facut multa zarva?
            -O curta pe lady Jane Seymour, care a devenit regina.
            -Dar regina Caterina de Aragon? Ea face zarva?
            -Ea nu i s-a plans regelui nici macar o data. Il intampina mereu cu un zambet, indiferent ce auzea, indiferent de ce se temea. A fost mereu cea mai manierata sotie si regina.
           -Iar el si-a luat oricum o amanta? Cu o astfel de regina langa el? Ea, o printesa care s-a casatorit din dragoste?
            -Da.
            -Si amanta aceea a fost lady Anne Boleyn.
             Incuviintez din cap.
            -O doamma de companie? Propria ei doamna de companie?
            Incuviintez iarasi mersul nemilos al logicii sale.
            -Asadar, amandoua reginele lui au fost doamne de companie? Le vede in odaile reginei? Le intalneste acolo.
           -Asa este.
           -Le intalneste sub privirile reginei. Danseaza cu ele in odaile ei. Se intelege cu ele sa se intalneasca mai tarziu?
           Nu pot nega.
           -AAA, da.
           Ea priveste in fata, unde Katerine Howard calareste alaturi de rege si se uita cum el se inclina si-i acopera mana cu a lui, ca pentru a corecta felul in care tine haturile. Katerine il priveste de parca atingerea aceea e o onoare atat de mare, incat abia o poate suporta."

           „-Casatoria mea e nula. Din mai multe motive. Sotia mea a fost promisa dinainte si nu era libera sa se casatoreasca. Constiinta m-a prevenit in privinta asta si pentru binele sufletului meu, nu pot sa ma culc cu ea in uniune sfanta. In adancul inimii stiu ca e sotia altui barbat.
              -Intr-adevar?
              Doar nu-si inchipuie ca sunt atat de proasta incat sa cred asta, fie si pentru o clipa."

              „-Si atunci ce-ti place? intreaba cu un glas plin de admiratie fata de el insusi. Cunoaste replica acestui joc.
             -Spune-mi, staruie el. O, spune-mi, frumoasa Katerine, si-ti voi face un dar pentru ca esti fata sincera!
              -Imi place de Inaltimea Voastra.
             O mana, plosc, imi insfaca sanul, cealalta ma trage spre el si gura lui o atinge pe-a mea, umeda si pornita pe supt si zau, e absolut oribil, dar pe de alta parte ma intreb ce dar voi primi fiindca am fost fata sincera.

              Imi daruieste proprietatile a doi criminali condamnati, adica doua case, niste bunuri si ceva bani. Nu-mi vine sa cred! Sa am eu case, chiar doua case si pamant si bani ai mei!"

            „-Stiti, urasc ziua de intai mai, spune ea pe neasteptate.
            -Credeam ca e una dintre cele mai mari sarbatori din an.
            -O, da, dar e o sarbatoare salbatica, pagana, nu crestina.
             Asta face parte din superstitiile ei papiste si sunt gata sa rad usor, dar expresia grava de pe chipul ei ma opreste.
           -E doar un bun venit pentru sosirea primaverii, spun. Nu face nici un rau.
           -E momentul in care vechiul e dat la o parte si noul e adoptat, replica ea. Asta e traditia si regele o traieste pe deplin, ca un salbatic. A luptat intr-un turnir de intai mai cu mesaj de iubire pentru Anne Boleyn pe stindard, iar apoi a inlaturat-o pe mama pentru Anne Boleyn, tot intr-o zi de intai mai. Dupa nici cinci ani, a revenit randul lui lady Anne: ea era noua regina a turnirului, campionii ei preferati au luptat in cinstea ei in fata lojii regale. Dar cavalerii au fost arestati in acea dupa-amiaza si regele a plecat de langa ea fara sa-si ia macar ramas-bun. Acesta a fost sfarsitul lui lady Anne, iar aceea a fost ultima oara cand l-a vazut.
           -Nu si-a luat ramas-bun?
           Dintr-un motiv sau altul, asta imi pare lucru cel mai oribil. Nimeni nu mi-a spus asta pana acum. "
  
           „-Nu s-ar putea ca regele sa nu rosteasca acel cuvant? Oare nu-i va arata indurare? Cu doar cateva saptamani in urma l-a facut conte, drept dovada de pretuire.
           -A fost o pacaleala, doar o pacaleala. Regele i-a aratat pretuire doar pentru ca dusmania lui sa loveasca mai puternic acum. Va muri fara indoiala ca un tradator.
            -Regele si-a luat ramas-bun de la el? intreb intr-o doara.
            -Nu, raspunde ambasadorul. Cromwell n-a avut parte de nici un avertisment. S-a despartit de el ca in orice zi obisnuita, fara urari speciale. Cromwell a intrat la sedinta consiliului ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic iesit din comun. Credea ca a sosit ca sa conduca sedinta, in calitate de secretar de stat, in toata maretia si puterea lui si in cateva clipe s-a trezit ca e arestat si ca vechii sai dusmani ii rad in nas.
            -Regele nu si-a luat ramas-bun, soptesc cu un fel de groaza potolita. E asa cum se spune. Regele nu-si ia niciodata ramas-bun."


          Nu este cartea mea favorita a Philippei Gregory. Pentru acest loc se bat Surorile Boleyn  si Regina Alba, insa cu siguranta merita citita!

Comentarii

  1. Se vede ca ti a placut cartea sau , mai bine spus, seria :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi place mult cum scrie, ca eu nu sunt pasionata de istorie.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Parasoftin - Sosete exfoliante

produse terminate #3