Aerul pe care il respiri - Care Santos

           „Tremur cand iti aud glasul si tremur cand ma privesti si as vrea sa-mi dau ultimul suspin in aerul pe care-l respiri”. (Claudia Coronado)

          „Scrierea acestui roman m-a facut foarte fericita. Sunt prezenta, intr-un fel sau altul, in fiecare pagina a lui. Se regasesc aici mai multe pasiuni ale mele din tinerete (de pilda, poetii romantici) si cateva dintre obsesiile de la varsta adulta (de pilda, cartile vechi, dragi, imposibil de obtinut). Scenariul e acelasi dintotdeauna: cel despre onestitate, despre iluzie, despre iubirea pentru fiecare piatra si fiecare fir de praf de pe caldaram. Asta inseamna: despre Barcelona, dar si despre Maresme, locul unde m-am nascut.“ (Care Santos)


          Scris la persoana intai de o scriitoare din Barcelona, un alter-ego al autoarei, romanul descrie o ancheta de pe urmele unei colectii de carti erotice aduse de un francez purtat in Barcelona de valul revolutiei franceze. Ancheta returneaza cartea pe care cititorul o tine astazi in mana. Povestea imbina istoria Barcelonei, asa cum autoarea ne-a obisnuit, iubire, tradare si inselaciune. Recuperarea cartilor si reunirea lor constituie scopul cautarior eroilor de-a lungul a doua secole.
           "Aerul pe care il respiri este fara indoiala romanul meu cel mai ambitios. Cred ca niciodata nu o sa mai scriu ceva atat de complicat. A rezultat o poveste pe care o aveam de mult timp in minte si in suflet.
            Este un roman despre carti, adresat celor ce iubesc cartile. E vorba despre 13 vechi carti erotice, pierdute la inceputul romanului, furate, ce vor fi gasite de-a lungul povestirii. Vor aparea mai multe personaje care si le doresc cu ardoare si le cauta asiduu." (Care Santos)
           „Si nu era doar ideea de a face dreptate. Era ceva mai mult. De parca aceste carti ar fi fost niste fiinte vii, iar el trebuia sa le gaseasca un tutore, un ingrijitor, un iubitor. Exista persoane nedemne de a poseda anumite carti, dupa cum exista carti care isi merita stapanii. Argumente de librar batran pe care prea putini le puteau pricepe, o stia bine. Dar asa era el: un librar batran, romantic si invechit. “


          „-Cati ani ziceai ca ai dumneata?
           -Chiar nu vreti sa stiti unde va sunt lucrurile si ce vreau in schimbul lor?
           -Daca insisti... a spus ea cu abilitatea ei speciala de a mima indiferenta inaintea barbatilor pe care-i manuia ca pe marionete.
           Numai ca acum avea de-a face cu un inamic care o egala in viclenie.
           -Nu insist defel, seara buna, a rostit junele, inchizand usa dupa el.
           Madame La Ruga a judecat situatia: daca mergea dupa el, s-ar fi aflat; daca nu, trebuia sa gaseasca ceva de facut pana ce omul avea sa se intoarca. Caci daca invatase ceva la viata ei era ca, oricat de departe s-ar fi dus, un barbat se intoarce, negresit."

            „-Buna ziua, madame, sunteti tare frumoasa in dimineata asta, a complimentat-o el, fara ca La Ruga sa-l ia prea in serios. Va rog sa-mi iertati intarzierea, am avut multe de facut zilele acestea.
            -Imi inchipui, l-a privit ea prin oglinda. Am fost informata de ascensiunea dumitale fulminanta. Felicitari.
            -Stiti, in clipe ca acestea, lucrurile astea nu tin decat de noroc. Postul ramasese vacant, eu aveam oarece experienta si am facut impresie buna...
            -Si presupun ca norocul dumitale e legat de ghinionul altora.
            Perez de Leon a luat loc neinvitat si a rostit:
            -Pai asa functioneaza lumea, madame.
            -Am mai aflat si ca principalul martor al acuzarii lui Casanova e protejatul dumitale, dintre cei care pentru bani ar face orice. 
          Omul a suras, flatat:
          -Ar trebui sa va angajez ca spioana, sunteti tare isteata.(...)           
          -Stiu. Adica sa stabilesti un pret pentru lucrurile mele.
          -Nu, pretul e deja stabilit.
          -Asa, unilateral?
          -Chiar asa.
          -Nu mi se pare corect.
          -Pai, stiti, asa functioneaza lumea.
          -Si nu pot sa ma tocmesc?
          -Nu. E pretul final.
          -Atunci nu-mi ramane decat sa refuz.
          -Cum puteti fi atat de categorica daca nici nu stiti pretul pe care vreau sa vi-l cer?          
          -Domnule Perez, pretul acela iti este scris pe chip de cand ai intrat pe usa. Nici raspunsul meu nu e negociabil, i-a dat apoi lovitura de gratie. N-ai decat sa arunci in mare cuferele alea."
 
          Poate fi cumparata de aici la un pret promotional. 

        "Nu am avut intentia de a scrie o trilogie, nu am conceput cele trei romane ca pe o trilogie. Dar, intr-adevar, am senzatia ca am scris trei carti care sunt interconectate. Trei carti care intr-un fel sau altul alcatuiesc un ciclu. Daca romanul Incaperi ferecate se referea cu precadere la sfarsitul secolului al XIX-lea, romanul de acum Aerul pe care il respiri se petrece ceva mai inainte, in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Este o perioada la care romancierii s-au referit putin in Spania. Iar daca e vorba de Barcelona, este o perioada proape deloc acoperita. In Incaperi ferecate vorbeam despre oamenii care au facut posibila constructia orasului Barcelona asa cum e el astazi. Dar pentru a fi construit, trebuia ca orasul anterior sa fie distrus, ma refer in special la “zidurile” orasului – despre acest lucru e vorba in romanul de fata , Aerul pe care il respiri. Despre cel de-al treilea roman Desig de xocolata/Deseo de chocolate (cu care a castigat prestigiosul premiu literar catalan Ramon Llull) s-ar putea spune ca intr-un fel rezuma celelelalte doua romane, dar merge inca si mai in urma. Acest al treilea roman s-a vandut foarte bine, la Ziua Cartii a fost cel mai bine vandut roman scris in limba catalana. Acest succes cu totul neasteptat m-a surprins. Un element care creaza o legatura intre aceste trei romane este faptul ca pesonaje principale dintr-un roman sunt intalnite ca personaje secundare in altul. Nu exista o ordine in care sa fie citite, cititorul poate incepe cu oricare dintre ele." (Care Santos)
 
         Cartea mi-a placut, mai putin decat Incaperi ferecate (recenzie aici) si pentru ca spre final are cateva secvente care par artificiale, fortate, dar cu siguranta merita citita.

Comentarii

  1. Nu stiu ce sa zic. Pare interesanta cartea dar totusi nu ma atrgae. Sau poate dispozitia mea de acum nu e buna :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am primit o carte, cadou de la o foarte buna prietena din Romania, de la Care Santos: Pofta de ciocolata. Abia astept sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu vreau s-o citesc. E a treia din serie :-)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Iubirile croitoresei - María Dueñas

Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman