Jocul ingerului (Cimitirul cartilor uitate #2) - Carlos Ruiz Zafon

         Jocul ingerului este o carte intunecata, care se misca intre realitate si fantezie, fara a-si pierde stralucirea. In centrul atentiei se afla David Martin, un tanar scriitor care traieste doar cu tatal lui. Indragostit de Cristina, el primeste o oferta dubioasa de a scrie o carte pe o suma extrem de mare de bani. Actiunea este diferita de primul roman, dar am simtit si asemanari. La fel ca si in primul volum pana la un punct actiunea s-a mai intamplat in trecut si David Martin porneste in rezolvarea misterului.


          Al doilea volum din seria Cimitirul Cartilor uitate (El Cementerio de los Libros) (dupa Umbra vantului) sta sub semnul ratarii si  a multor morti. Personajele au destine dramatice si mor rand pe rand, iar dragostea ramane greu de atins. Politistul integru se dovedeste corupt si tot ce isi doreste sunt banii.
        Cartea lasa cateva lucruri nerezolvate, dar seamana mult cu primul volum, Umbra vantului.

        Cele doua carti nu par, la prima vedere sa aiba legatura, deoarece au alti naratori, personaje, insa impresia este superficiala. Actiunea are loc inaintea primului volum si ramane conectat la universul Cimitirului cartilor uitate prezentat in primul volum.
         Zafon nu dezleaga misterul din Jocul ingerului, lasand la latitudinea cititorului interpretarile. Andreas Corelli poate fi dedublarea personalitatii lui David Martin, cand nu este constient sau poate fi ingerul rau care ii insceneaza totul lui David.
         Andreas Corelli alias contele de Saint Germain reprezinta ingerul ce se joaca cu sufletele oamenilor si le speculeaza slabiciunile. Reprezinta un personaj controversat, care nu se schimba fizic si este foarte bogat. Asocierea se face si pe baza detaliului scris pe cartea lui de vizita: Andreas Corelli – “Editeur, Boulevard St. Germain, 69. Paris”

         El Juego Del Ángel („Jocul ingerului”) a beneficiat de un tiraj initial record, de un milion de exemplare. Poate fi cumparata de aici.


        „-Stii care-i partea cea mai buna cu inimile frante? intreba biblotecara.
        -Ca nu se pot frange cu adevarat decat o singura data. Restul sunt zgarieturi."

         -Simt lipsa unui personaj negativ. Majoritatea dintre noi, fie ca ne dam seama sau nu, ne defininim prin opozitie a ceva sau a cuiva. E mai usor sa reactionezi decat sa actionezi, ca sa zic asa."

          „Eu incepusem sa-i reprosez ca-si petrecea prea mult timp scriind, ca asociatul sau Valera, satul sa se tot ocupe de munca amandorura, ii daduse un ultimatum si avea de gand sa desfinteze biroul si sa mearga pe cont propriu. Diego a zis ca nu-i pasa, ca e dispus sa-si vanda partea lui de afacere si sa  se dedice vocatiei sale. In dupa-amiaza aceea i-am simtit lipsa lui Ismael. Nu era in camera lui, nici in gradina. Am crezut ca, auzindu-ne cum ne certam, s-a speriat si a plecat de acasa. Nu era prima oara cand faceam asta. Cu cateva luni in urma fusese gasit plangand pe o banca din piata Sarria. Am plecat sa-l cautam la caderea noptii. Nici urma de el pe nicaieri. .. Cand s-au ivit zorile, dupa ce l-am cautat toata noaptea, i-am gasit trupul pe fundul piscinei. Se inecase in dupa-amiaza trecuta si noi nu i-au auzit strigatele de ajutor fiindca tipam unul la celalalt. Avea sapte ani. Diego nu m-a iertat niciodata pentru asta, asa cum nu s-a iertat nici pe el."

          „Imi aduc aminte ca unul dintre politistii desemnati sa se ocupe de acest caz, un barbat foarte tanar pe nume Salvador, Rocardo Salvador, era de aceeasi parere. A spus ca ceva nu se potrivea in versiunea oficiala a faptelor si ca cineva ascundea adevarata cauza a mortii lui Diego."

         „-Acolo incep lucrurile sa devina interesante, zise Salvador. Dumneavoastra stiti ca domnul Marlasca, pe langa avocat, erudit si scriitor, fusese, in tinerete, dublu campion la traversarea inot a portului, pe care o organizeaza, de Craciun, Clubul de Natatie din Barcelona?
          -Cum sa se inece un campion de natatie? am intrebat.
          -Chestiunea este unde. Cadavrul domnului Marlasca a fost gasit in bazinul de pe teresa Rezervorului de Apa din Parc de la Ciutadella. Stiti locul?
           Am inghitit in sec si am incuvintat. Acolo ma intalnisem prima oara cu Corelli.
           -Daca il stiti, probabil ca mai stiti si ca, atunci cand este plin, abia daca are un metru adancime si ca, in principiu, e o baltoaca. In ziua cand avocatul a fost gasit mort, bazinul era pe jumatate gol, iar nivelul apei nu atingea nici saizeci de centimetri.
            -Un campion de natatie nu se ineaca in saizeci de centimetri de apa cu una, cu doua, am remarcat eu.
            -Cand Marlasca a cazut in bazin, sau cand cineva l-a impins acolo, era in flacari. Corpul prezenta arsuri de gradul trei pe tors, pe brate si pe figura. In opinia medicului legist, trupul putea sa fi ars timp de aproape un minut inainte de a fi intrat in contact cu apa.  Resturile gasite din hainele avocatului indicau prezenta unui tip de dizolvant in tesaturi. Marlasca a fost ard de viu."

         „-Stiti o multumite de lucruri, domnule Corelli.
         -Suficiente ca sa ma gandesc ca dumneata nu ai multi prieteni. Nici eu n-am. Nu ma incred in oamenii care considera ca au multi prieteni. E un semn ca nu-o cunosc pe ceilalti."

          Prizonierul cerului este deja la mine si ma asteapta. Seria se va inchide cu Labirintul spiritului (El laberinto de los espíritus), care se pare ca va avea lansarea pe 17 noiembrie in Spania si America Latina.
          Am devorat cartea si am admirat scriitorul. Merita citit!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postari asemanatoare

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare de pe acest blog

Maine - Guillaume Musso

Parasoftin - Sosete exfoliante

Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman